Povestea veveriței Nutkin

Aceasta este o poveste despre o coadă — o coadă care aparținea unui mic veverițoi roșcat, iar numele lui era Nutkin.

This is a Tale about a tail—a tail that belonged to a little red squirrel, and his name was Nutkin.

Avea un frate pe nume Twinkleberry și foarte mulți verișori: trăiau într-o pădure de la marginea unui lac.

He had a brother called Twinkleberry, and a great many cousins: they lived in a wood at the edge of a lake.

În mijlocul lacului este o insulă acoperită cu copaci și tufișuri de alun; iar printre acești copaci se află un stejar scorburos, care este casa unei bufnițe numite Bătrânul Brown.

In the middle of the lake there is an island covered with trees and nut bushes; and amongst those trees stands a hollow oak-tree, which is the house of an owl who is called Old Brown.

Într-o toamnă, când alunele erau coapte, iar frunzele de pe tufișurile de alun erau aurii și verzi — Nutkin, Twinkleberry și toate celelalte mici veverițe au ieșit din pădure și au coborât la marginea lacului.

One autumn when the nuts were ripe, and the leaves on the hazel bushes were golden and green—Nutkin and Twinkleberry and all the other little squirrels came out of the wood, and down to the edge of the lake.

Au făcut plute mici din crenguțe și au vâslit pe apă până la Insula Bufniței ca să adune alune.

They made little rafts out of twigs, and they paddled away over the water to Owl Island to gather nuts.

Fiecare veveriță avea un sac mic și o vâslă mare și își întindea coada drept pânză.

Each squirrel had a little sack and a large oar, and spread out his tail for a sail.

Au luat cu ele și un dar de trei șoareci grași pentru Bătrânul Brown și i-au așezat pe pragul ușii sale.

They also took with them an offering of three fat mice as a present for Old Brown, and put them down upon his door-step.

Apoi Twinkleberry și celelalte mici veverițe au făcut fiecare o plecăciune adâncă și au spus politicos —

Then Twinkleberry and the other little squirrels each made a low bow, and said politely—

„Bătrâne domn Brown, vreți să ne dați voie să adunăm alune de pe insula dumneavoastră?”

“Old Mr. Brown, will you favour us with permission to gather nuts upon your island?”

Dar Nutkin era peste măsură de obraznic în purtări. Sărea în sus și în jos ca o cireașă roșie, cântând —

But Nutkin was excessively impertinent in his manners. He bobbed up and down like a little red cherry, singing—

„Ghici, ghicitoarea mea, rot-tot-tot! Un omuleț mititel, într-o haină roșie de tot! Un toiag în mână și o piatră în gât; dacă-mi ghicești ghicitoarea, îți dau un bănuț.”

“Riddle me, riddle me, rot-tot-tote! A little wee man, in a red red coat! A staff in his hand, and a stone in his throat; If you’ll tell me this riddle, I’ll give you a groat.”

Dar această ghicitoare este veche de când lumea; domnul Brown nu i-a dat nicio atenție lui Nutkin.

Now this riddle is as old as the hills; Mr. Brown paid no attention whatever to Nutkin.

A închis ochii cu încăpățânare și a adormit.

He shut his eyes obstinately and went to sleep.

Veverițele și-au umplut săculeții cu alune și au pornit spre casă pe apă, seara.

The squirrels filled their little sacks with nuts, and sailed away home in the evening.