Socrate din Atena

Întrebarea din piață

The Question in the Market

Atena, cu aproximativ patru sute de ani înainte de Hristos. Un oraș din piatră albă, de corăbii, de vorbe. Oamenii se întâlneau dimineața în piață și vorbeau despre orice: război, bani, zei, vecini.

Athens, about four hundred years before Christ. A city of white stone, of ships, of talk. People met in the market in the morning, and they talked about everything: war, money, the gods, the neighbours.

Un bărbat era mereu acolo. Era scund și îndesat, cu nasul turtit, ochii mari și o barbă deasă. Purta aceeași mantie subțire și vara, și iarna, și adesea mergea desculț. Numele lui era Socrate.

One man was always there. He was short and stocky, with a flat nose, wide eyes and a thick beard. He wore the same thin cloak in summer and in winter, and he often went barefoot. His name was Socrates.

Nu vindea nimic și nu avea nicio funcție publică. Ceea ce făcea el era să pună întrebări. A oprit un general și a întrebat: ce este curajul? A oprit un judecător și a întrebat: ce este dreptatea? A oprit un tânăr și a întrebat: ce este o viață bună?

He did not sell anything, and he did not hold office. What he did was ask questions. He stopped a general and asked: what is courage? He stopped a judge and asked: what is justice? He stopped a young man and asked: what is a good life?

Generalul a răspuns imediat. Apoi Socrate a pus altă întrebare, și încă una, până când vorbele alese ale generalului s-au destrămat. Generalul a plecat furios. Tinerii au rămas. Le plăcea mult.

The general answered at once. Then Socrates asked another question, and another, until the general’s fine words fell apart. The general walked away angry. The young men stayed. They loved it.

„Tot ce știu”, a spus Socrate, „este că nu știu nimic.” A spus asta zâmbind, iar pe oameni i-a înfuriat.

“All I know,” said Socrates, “is that I know nothing.” He said it with a smile, and it made people furious.